Apă vie, apă moartă

Print Friendly, PDF & Email

De cum am gustat din acel lichid,

Am şi devenit autocefal,

Ca biserica de răsărit,

Cu multele-i turle de vis opal.

Fermecat în mâini ţineam şipul,

Plin ochi de vrăjitele picături,

În fiecare picătură-mi vedeam limpede chipul,

Zguduit de fantastice furnicături.

Ce bine c-am dat eu de apa vie,

Căutată de toate poveştile laolaltă.

Ba e moartă – mi-a spus o ciocârlie -,

Apă moartă, luată din baltă.

Atunci, cum se face că are efect?

Am întrebat firoscoasa de ciocârlie.

– Aceeaşi apă ce palpită în piept,

Pentru unii e moartă, pentru alţii e vie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *