poezii de Constanta Buzea

Ştiţi că băieţelul nostru Duce crinii de căpăstru? Crinii sunt căluţi subţiri La trăsuri cu trandafiri.   Crinii-cai au frunze-n piele Şi căpestre de zorele: Crini-cai verzi într-un picior, Au cap alb cu şase flori.   Două flori sunt ochii lor, Alte două sunt urechi, Încă două, flori-perechi. Ce să fie? Ochi mai vechi.   Hai să mergem la plimbare, O plimbare cu alai, Patru crini, patru picioare, Din opt crini se fac doi cai.   Să le dăm la cai mălai, Crinii cu lumini se-adapă, Să mânăm cu bici de apă Herghelii de crino-cai.   Crinii-cai au frunze-n piele…

– Astăzi sunt şi trist, şi plâns, Că dentistul, înainte Să mănânc şi eu de prânz, Mi-a extras, zâmbind, un dinte. Toţi spun: „Ştirbul lui Melinte” Eu nu-s ştirbul lui Melinte!   Ca şi cum aş un ins Sperios şi fără minte, Să mă-ncerce, dinadins, Mi-au spus câteva cuvinte Care, sigur, m-au atins:   – Tu, băiete, de ce minţi Că te speli bine pe dinţi?   Eu vă rog să ţineţi minte: Sunt fricos, dar am învins! Vezi, Leone, pot şi eu Să gust brânză Penteleu!

Veveriţa din revistă Sună nasul în batistă. Se va duce la spital, La un doctor papagal.   Papagalul este foarte Ocupat în altă parte. La spital dacă te duci, Bei precis sirop de nuci.   Alifiile sunt bune Dacă-s dulci şi cu alune.

Orice rob are o roabă, Orice babă are-un bob. Orice cod are o coadă, Orice nadă are nod.   Coşul e ca o cocoaşă, Gogu muşcă din gogoaşă. Gogoşarul, gogoneaua, Corcodelul, corcodeaua   Şi buratecul cu burtă, Ba vor tort, ba vor o turtă. Scara ruptă cere scule, Eu, cartofi, tu, barabule,   Tu zici varză, eu, curechi, Aşa vorbe, aşa-urechi. Trecem singuri sau perechi,   Vacile sunt blânde-n veci, Bacu-i barcă fără beci, Treacă-ţi dacă şi tu-mi treci Cu Petrică nu petreci!   Bearca mestecă ciuperca, Arcul ne păzeşte arca.

Mi-a spus mama că la prânz S-a născut în grajd un mânz. Mânzul este alb şi blând, Merg să-l văd, că e plăpând.   Să-i arăt un clopoţel, Să se bucure şi el, Să i-l pun la gât să-i sune, Cling, cling, mânzule minune!   Hai cu mine, hai în casă, Mi-a spus mama că ne lasă. Să te mângâi, să te pup, Să-ţi arăt şi un hulub.   Dar aştept venirea serii, Să mai creşti, să nu te sperii.

Lumea din carte Ochiul o-mparte, Parcă-i o cană Cu două toarte.   În partea dreaptă E o cetate Care te-aşteaptă. În partea stângă, Săpată-n stâncă, E o fântână Foarte adâncă.   Şi, în fântână, Stă Crocodilul Buclă-de-lână. De şapte zile, De-o săptămână, Stă în fântână Buclă-de-lână.

Îmi spunea un băieţel Că ar vrea mult, mult şi el Să se facă o zi miel, Ca să poarte clopoţel.

Când copiii nu-s cuminţi, Câinii toţi latră cu dinţi.   Ascultaţi ce vă învăţ, Nu le arătaţi vreun băţ,   Şi nici pietre, nici nimic, Că vă muşcă de târlic.

Câinii, cuţii, căţelandrii, Sunt şi buni, şi răi, şi tandri, Dau din coadă, latră, fug, Sunt şi câini ce trag la jug.   Astăzi vreau să vă arăt Câini cu blana de omăt, Căţeluşi cu pete mari, Câini de casă şi ogari,   Şi dulăul, şi căţelul, Fel de fel, şi de tot felul. Câini cu cozile stufoase, Câini cu blănile lăţoase,   Căţeluşi cu părul creţ, Câini ţigani şi câini de preţ, Sunt şi unii scurţi de coadă. Toţi voiesc oase să roadă.

Pe mine mă cheamă Fofi, Mi-am ascuns sub pat pantofii. Mă aşez frumos pe labe. Am doi ochi ca nişte boabe.   Sunt un cuţu, o mutriţă, Pieptănat ca o fetiţă. Am bretonul lung şi creţ, Eu nu-s câine de coteţ.   Mie-mi place să trăiesc Pe covor împărătesc. Am nas să miros cu el Fripturica de purcel.   Azi mă duc la coafor, Unde mâţele dau zor. Nu mai pot nimic să fac, Că-mi dau ghearele cu lac.   Am o zgardă, am chiar două, Şi-o umbrelă dacă plouă. Îmi pun hainele frumos, Nu mi le arunc pe jos.…

– Spune, te rugăm frumos, Tu eşti trist sau somnoros? – Nu vă mai miraţi de mine Că sunt câine cu buline.   Mă gândesc de-acum un an, De ce sunt dalmaţian?

Dragi copii, fetiţa este Mărunţica din poveste. Poţi să-i zici, poţi să nu-i zici, Tot i-e milă de pisici,   Că se miorlăie şi-i cer Mâncărică cu piper. Mărunţica le promite Lapte dulce şi clătite.   Ele tac, mai fac un pas, Le trag şoarecii de nas.

Vântul ăsta e băiat? N-are şapcă, n-are barbă? Vrei să-l tragi puţin de păr, Şi, când colo, rupi o iarbă. Vântul are păr tăiat?   E băiat, într-adevăr? Sigur, vântul e băiat! Mi-ar plăcea să fie fată, Mi-ar plăcea şi să se vadă. Vreau să ne jucăm un pic, Dar din vânt nu văd nimic.   Cum se urcă în copac? Cum zbârleşte apa-n lac? Cum împinge nori pe cer? Vreau să-l văd. Atâta-i cer!   Uite, zic, îmi trage fusta Cu o mână de nimic Şi mă-mpinge de la spate, Merg de parcă-aş avea roate.

Iată lanul cu lalele Unde stau doi pui de lele. Lelea-i mică, cu ilic Şi cu nasul foarte mic.   Nici băiatul nu e mare, Are ghete în picioare, Are nasturi în perechi Şi o şapcă pe urechi   – Ce râzi, lele-aşa de tare? Stai mai bine în picioare Să te văd cât eşti de mare. Dă-mi şi mie un boboc, Şi să-ncepem noi un joc, Joc la soare, joc mânzoc Doi la dreapta, doi pe loc,   Doi paşi mici la stânga, doi, Şi la urmă, hai la turmă, Să găsim un miel plăpând Cu boticul în pământ,…

În oraş, O căsuţă cu etaj. În căsuţă, un dulap. În dulap, ca să scap, Desenez doar un ciorap.   În ciorap e loc destul Pentru un pisic sătul. Dacă am vedea prin el, Prin pisoiul mititel, Am vedea un şoricel,   Iar în şoarece-am vedea Ghemuit pe cineva Atât De mic şi de amărât, Care moare de urât.

Racul, peştele şi-o broască, Trebuind să locuiască În borcanul cel rotund, Într-o zi s-au adunat Pe nisipul de la fund Care nu s-a tulburat.   Lumea lor era închisă Ca un sâmbure-n caisă. S-au gândit că rost nu are Să se joace fiecare Singur în borcanul mare.   Racul, peştele şi-o broască S-au gândit în mintea lor C-ar fi bine şi uşor Să se împrietenească.   Dar un peşte Nu vorbeşte Cu-o broscuţă Cam prostuţă Şi c-un rac Foarte posac! Şi atunci, ce să le fac? Stau tot singuri şi tot tac.   Iată că, întâmplător, Tocmai lângă geamul lor,…

I   Vrăbiuţa de la mare Se bronza pe aripioare. Mai tăcut decât un peşte, Pisicotul o pândeşte. O pândeşte de sub floare Mustăcind din mustăcioare.   II   Peştişorii trec călare Pe cai verzi, pe cai de mare. Cei mai mici şi cei mai mari Ne privesc prin ochelari.   Mijlociii ca mărime, Se gândesc numai la rime. Crabii sunt gândaci stângaci, Cam urâţi, ce să le faci!   Dar la firea lor stângace Şi-au făcut o carapace. Crabii sunt un fel de raci Mai rotunzi, mai cufundaci.   III   Cu nisipul dat prin sită, Plaja-i galbenă Ca…

Am un deget Mic la mână, Care mic o să rămână, Chiar şi când eu voi fi mare Parcă nu i-aş da mâncare.   Degeţelul meu cel Mic, Dacă vreau, pot să-l ridic. Dacă vrea draga bunică, Îl vedem pe Iepurică.   Umbra lor pe un perete Dacă-o mişti pe îndelete, Vezi tot felul de minuni, Căprioare şi păuni,   Iepuri, păsări care cântă Şi doi ursuleţi la trântă. Ţi-a plăcut, Degeţel? – Da, da, sigur că Mi-a plăcut, Dar mai dă Încă-o dată, pe perete, Filmul ăsta, pe-ndelete!

În cerul norilor de ceaţă Am mâzgălit şi eu un nor, Pe care l-a-nghiţit o raţă Zburând către Ecuator.   Din ţara norilor mă-ntorc De dragul vostru, puşlamale, Călare pe un galben porc Împodobit cu portocale.   Vin cu trăsura şi cu trenul Pufnind în abur alb-lăptos, Bagajul meu este refrenul Acestui cântec somnoros.   Pe drum am luat un guturai Şi-am strănutat până la stele, Morişca morii de mălai S-a rupt de suflul gurii mele.   Acolo-n ţara din înalt Dacă te uiţi se vede bine Un cal cu ochii de smarald Şi-un cal cu ochii de rubine.  …

– Balta-i plină ochi de peşti, Uite ştiuca, uite-i dinţii! Dar bibanii unde-s oare? Sunt, desigur, la plimbare Cu bunicii şi părinţii.   E plimbarea lor ciudată, Că nu umblă, ci înoată. – Şi respiră? – Da, respiră. Uită-te atentă cum Trec prin apă ca prin fum,   Trec în şiruri şi-n perechi. Şi respiră prin urechi. Şi mai vezi, din când în când, Ca mărgelele urcând, Bulele de aer mici? – Da, le văd aici, Şi-aici.

Când trec cu zgomotocicleta mea pe stradă, Voi cu mirare-n urma mea priviţi, Alunecând de-a valma în zăpadă Şi ridicându-vă cam zgomototoliţi.   Că motoraşul zgomotocicletei Panpăcăne şi pârâie, cumplit e! Da’-mi place să le înspăimânt pe fete, Care mă ceartă zgomototolite.   Degeaba lumea mă vorbeşteleşte, Eu sunt un zgomotociclist tenor, Care vă supără, dar vă şi-nveseleşte Interpretând un vals la zgomotor…

Murdărit pe bot cu mure, Greierele dă de noi: – Ştiţi voi, gâze de pădure, Ce s-a petrecut pe câmp? Vrând să-nghită O omidă, Un mierloi un pic cam tâmp, A rămas cu gâtul strâmb.   Ea s-ar fi răstit la el: – Dacă nu mă laşi în pace Şi dacă te porţi urât, Îţi promit să-ţi stau în gât! N-a crezut-o. Şi, pe câmp, Zboară-colo şi încoace Un mierloi cu gâtul strâmb.   O să-l vadă vreo surată, Stând cu ciocul larg deschis, Şi-o să-l scape, o s-o scoată Pe omidă, care, ştiţi, A făcut ce a promis.

Toţi piticii se mirară Când le-am spus alaltăseară Că şi libelula zboară. Mă-ntrebă deodată Zgaibă: – Libelulele, când zboară,   Au şi roate? – Cum să aibă? Zgaibă-cot şi Zgaibă-nas, Eşti piticul cel mai gras.   Mă gândesc şi mă socot, Ce te-ai face dumneata, Dacă ai să fii pilot, Spune-mi, cum ai pilota?   – Aş slăbi, aş face sport Şi aş prinde libelule, Iar când aş avea destule, Le-aş clădi aeroport.

Într-o seară, la bunici, Când erau copiii mici, A venit la chilipir Şoricelul musafir.   S-a plimbat frumos prin casă, Pe sub scaun, pe sub masă, Cu mustăţile-ncurcate Şi lăbuţele la spate.   Dacă-am fi ştiut că vine, Noi l-am fi primit mai bine, Dar aşa, privim din pat, Cum ridică supărat   O sprânceană şi se-ncruntă, Parcă ne-ar lua la trântă. Cu boticul. Cât nimicul, Gura spartă Ne şi ceartă.   El venise să înghită O plăcintă şi-o clătită. Ar fi ros şi pâine goală, Vreun pesmet de miluială.   Noi, nici gând să-i dăm mâncare Că nici n-are…

Lăcomel se zgăibărase Pe trei case caraghioase. Prima casă era grasă, Cu terasă făinoasă,   Cu burlane macaroane, Şi scăriţă de alviţă. Lăcomel, un coate-goale, Pofticios după sarmale,   Cum stătea pe-acoperiş, Ronţăind ţigla de griş, A văzut un geam deschis, Şi, sărindu-l, ce şi-a zis?   Să se uite ce mâncări Ţin mămicile-n cămări, Să se sature din toate Bucăţelele sărate,   Din cârnaţii atârnaţii, Că n-ajung la ei nici taţii. Lăcomel e un pungaş De piftii şi păpănasi.   S-a gândit o zi şi-o noapte Cum să facă rost de lapte. Laptele e pus la ger Tocmai într-un…