– Astăzi sunt şi trist, şi plâns,
Că dentistul, înainte
Să mănânc şi eu de prânz,
Mi-a extras, zâmbind, un dinte.
Toţi spun: „Ştirbul lui Melinte”
Eu nu-s ştirbul lui Melinte!
Ca şi cum aş un ins
Sperios şi fără minte,
Să mă-ncerce, dinadins,
Mi-au spus câteva cuvinte
Care, sigur, m-au atins:
– Tu, băiete, de ce minţi
Că te speli bine pe dinţi?
Eu vă rog să ţineţi minte:
Sunt fricos, dar am învins!
Vezi, Leone, pot şi eu
Să gust brânză Penteleu!
Ştirbul lui Melinte
