La orândă-i o beţie
Straşnică în astă-seară!
Nimeni nu mai vrea să ştie
Ce viforniţă e-afară…
Glasuri vesele răsună,
Zic vioare, urlă vântul…
Joacă toţi cu voie bună,
Duduie sub ei pământul!
Dând uitării grija, scârba,
Inima în piept le saltă…
Pân’ şi popa-i trage sârba,
Cu creştinii laolaltă!
Bate-n cizme, stă să cadă,
Dând potcapul către ceafă…
Trei moşnegi aprinşi la sfadă
Se-ndulcesc din o garafă…
Şi petrec! E o urgie
A lui Dumnezeu afară,
Dar e-atâta veselie
La orândă-n astă-seară!…
Orândă — cârciumă.
