La geamuri, toamna cânta funerar
Un vals îndoliat, si monoton…
-Hai sa valsam, iubito, prin salon,
Dupa al toamnei bocet mortuar.
Auzi, cum muzica rasuna clar
În parcul falnic, antic, si solemn, –
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cânta funerar.
Acum, suspina valsul, si mai rar,
O, lasa-ma acum sa te cuprind…
-Hai, sa valsam, iubito, hohotind,
Dupa al toamnei bocet mortuar.
