Ard lumini ca sorii tineri
prin iernatic Tusculum.
Amintirile de Vineri
ma-nsotesc înca pe drum.
Palma se facuse cupa
jar-viata cuprinzînd.
Ma trezesc acum si dupa
arderea de-atunci spunînd:
Alba, tu, zapada pura,
cine ti-a dat inima
sa-mi fii viscol de caldura,
alba tu, fierbinte nea?
Ard lumini ca sorii tineri
prin iernatic Tusculum.
Amintirile de Vineri
ma învolbura pe drum.
Si declinuri – triste vinuri –
le dau albelor uitari.
Amintirile de inuri
cînta-n mine si sub zari.
Pier lumini si piere laur,
cade frunte, cade drum.
Amintirile de aur –
numai ele ard sub scrum
