Fapturi în umbra anului apun
si drumuri, fapte cad în nefiinta.
Sînt, totusi, înc-atîtea cu putinta!
Din destramari si negura m-adun.
În valea încercata de-ndoieli
si numai rar, ce rar, de vreo credinta,
sînt, totusi, înca multe cu putinta,
minuni, aurore, rîset si-nvieri.
Cînd orice asteptare s-ar parea
desarta, cu putinta-i, draga mea,
un zumzet planetar, de stupi, în vara.
Si dincolo, în noapte, s-ar putea
ca ochii mei sa nu mai moara
de cînd pastreaza-n ei frumsetea ta.
