S-a-nnoptat încet cu-ncetul,
Luna vraja şi-o îmbie,
Singur-singurel poetul
Bate uliţa pustie.
La perdelele închise
Mai aruncă o privire,
Unde dorm atîtea vise,
Fermecate, de iubire.
Aiurit, apoi rămîne
Şi cu ochii duşi în lună:
Cîntecul cel nou, de mîne,
Tot mai clar în minte-i sună…
