Azi nu-ţi spun decât că te iubesc…
Dar cât timp te voi iubi nu ştiu –
Mâine, noul meu roman pe care-l scriu
Poate nu voi mai fi dornic să-l sfârşesc…
Dar cum eu voi fi-ntregit de tine,
Marea bucurie de-a mă şti iubit
Va lungi romanul meu la infinit
Numai dacă tu mi-l vei citi la fel cu mine…
Dar tu, vai!…
Nu-mi vei citi decât o filă –
Prima filă –
Fila cu-al tău nume,
Care va produce oarecare vâlvă-n lume,
Ca o nouă prorocire de Sibilă…
Eu, în schimb, mi-l voi citi mereu,
Până ce,-ntr-o bună zi,
Eroina din romanul meu va-nnebuni –
Şi cuminte voi rămâne numai eu!…
Iată!…
Eu ţi-am spus tot ce gândesc…
Dar tu, dacă crezi că ştii ceva mai mult,
Spune-mi tot ce ştii –
Că eu te-ascult…
Poate-mi voi sfârşi romanul,
Fără să te mai iubesc!…
