Neguri acopar
campuri si damb.
Freamata ulmul,
duhul cel stramb.
Cuiburi mai multe-n
creste se vad.
Semn ca-n coroane
dat-a prapad.
Neagra faina
cade prin scoc
colo la moara
lui Nenoroc.
Macina el doar –
garbov, carunt.
Curge uratul greu si marunt.
Lut fara slava,
umed absurd.
Umblu-n ne-lume,
drumul e surd.
Unde razbate
silnicul pas,
lung peste crestet
canta un glas.
