Valul mai bate, acelasi.
Raza e treaza în turn.
Cald e nisipul pe plaje,
numai putin daca scurm.
Noaptea-i tîrzie, de august.
Orele – horele tac.
Cugetul, cumpana, steaua
grea judecata îmi fac.
Murmura dor de pereche,
Patima cere raspuns,
Ah, mineralul în toate
geme adînc si ascuns.
Sarea si osul din mine
cauta sare si var.
Foamea în mare raspunde,
creste cu fluxul amar.
Margine-mi este argila,
lege de-asemenea ea.
Sunt doar metalul în febra,
magma terestra, nu stea.
Capat al osiei lumii!
Rogu-te, nu osîndi!
Vine cîndva si odihna
ce ispasire va fi!
Vine cîndva si odihna
ce ispasire va fi
anilor, aprige sete,
febrei de noapte si zi.
