Fereastra s-a deschis spre întuneric
cei morţi sunt vii au prapuri de cârpe şi de oase
sunt oportuni pentru eternitate
cu şarpele în sân la confruntarea umbrelor
pentru comemorarea lor într-un bârlog
pentru confesiunea lor şi ultimă şi albă
pentru utilizarea tehnică a contemplaţiei
(şi toţi vom fi pământ şi putregai)
ar merita un titlu de nobleţe în timpurile dure şi obscure
ale întoarcerii către crepuscul
şi ei să ne conducă tăcuţi spre veşnicie
când vulturul începe retragerea spre stele în memorabila secundă în care soarele şi luna se reunesc în forma lor lichidă şi îşi continuă subtila deplasare spre un teren al ereziei în mijlocul spiralei
neîntrecuta curgere lunară plăcuta ei pământenire
doar mâinile pot trece pe deasupra curcubeului şi rădăcinile ne cresc pe limbă
iar hrana lor e apa şi e focul
şi ei să ne conducă tăcuţi spre veşnicie
