E trist diaconul lakint
Si temerile lui nu mint
Fur si tilhar intru Hristos,
El printre frati trecu sfios.
Trupu-i balan, de osandit,
Cu pravila s-a razvratit
Si facand cruci, batand matanii,
Se simte starv intre jiganii.
Toti sfintii zugraviti in tinda
Cu acuarela suferinda,
Ai cinului monahicesc,
Scrutandu-l, il dispretuiesc.
Caci pe cand schivnicii cu totii
Se pedepsesc amar ca hotii,
Cu post uscat si ascultare
Jetfind in Sapamana Mare.
La el, aznoapte in chilie,
A-ntarziat o fata vie,
Cu sanii tari, cu coapsa fina
De alauta florentina.
Si Dumnezeu, ce vede toate,
In zori, la cinci si jumatate,
Pandind, sa iasa prin perdea,
O-a vazut din cer pre ea.
