Ma uit in cer, ma uit in pamant.
M-am intrebat cine sunt.
Ganduri se duc, vin
Din vant, din senin,
Ca niste pasari rotunde.
Incotro?De unde?
Glasuri ma striga cu nume straine.
M-ati chemat pe mine?
Sunt eu cel cautat?
Mi se pare ca vantul s-a inselat.
Cate putin sunt dator
Fara sa-mi dat nimic, tuturor-
Si lemnului uscat, si baltii statute,
Si florilor, si pietrelor, si vitelor batute,
Si oamenilor din rastignire.
Cu ce platesc fire si nefire?
Sangele meu nu-i al meu.
Mi-e teama sa zic “mie” si sa zic “eu”
Cu ce fel de drept
Mi-as umfla barnele din piept
Si mi-as intinde pe zarea
Toata, spinarea?
Ca martor as intreba
Ca sa-mi raspunda intrucatva
Macar daca sunt?
Ma tot uit in cer, ma tot uit in pamant,
In balta si stuh
Si adanc in vazduh.
