Doarme dus sfânt’ Niculae
În vestminte argintii,
Dar ce colb e în odaie
Şi ce zarvă de copii!
Au rămas stăpâni în casă,
Toată lumea e a lor!
Unu-i cocoţat pe masă,
Altul joacă-ntr-un picior.
Uite popa, cum îngână
Liturghia… Doi se bat.
Un ştrengar c-o vargă-n mână
Strigă parcă-i împărat!
O sprinţară de fetică
Se hlizeşte la oglindă…
Nu le pasă de nimică…
Dar ce tropot e în tindă?
Ca de ipsos stau de frică…
Oare cine-o fi intrat?
Ochii nimeni nu-şi ridică,
Nici chiar marele-mpărat!
Vântul fuse?… Cine este?
Ori vreunul din părinţi?
Ce tăcere făr’ de veste!
Smirna-s… diavolii de sfinţi!
În privaz, sfânt’ Niculae
Doarme, parcă nici nu ştie!
Numai colbul din odaie
Joacă-n raza aurie…
