Dragostea mea infinita,
De ce sa te mint?
Chiar cand alcoolul imi mangaie tampla
atunci te iubesc
ca pe mine.
Tu nu stii, tu nu stii nimic –
poate ma scoti baiat destept
sau,
asa cum ma socot putinii
si cum imi place sa fiu socotit,
un tip cu ganduri banale de om comun.
Eh, cui, ce-i pasa?
Eu imi imping la fel taraboanta vietii
Si sufletul meu ca un bulgar alb
Se rostogoleste la fel pe zapezile lumii
Dragostea mea infinita
numai fata de tine
nu-mi calculez niciodata gandurile
Eu, jalnicul calculator.
Afara-i toamna urata
Cu frunze banale ce cad ca-n desene stangace
Si pe pavajul acesta pe care-au scuipat generatii,
Cerul marunt a scuipat.
Copacii se bat cu castane
Faceti anume ca maine sa se bata cu vorbe
Si castanele tipa neauzit de subtire
in mainile lor.
Totusi i-atat de frumos
Pastelul acesta banal si trist;
Atat de prieteneste aluneca vantul prin plete
Si baltoaca ma oglindeste atat de frumos,.