Mi-am implantat lopata taioasa in odaie.
Afara batea vantul.Afara era ploaie.
Si mi-am sapat odaia departe sub pamant.
Afara batea ploaia.Afara era vant.
Am aruncat pamantul din graopa, pe fereastra.
Pamantul era negru: perdeaua lui, albastra.
S-a ridicat la geamuri pamantul pana sus
Cat lumea-i era piscul, si-n pisc plangea Isus.
Sapand s-a rupt lopata. Cel ce-o stirbise, iata-l,
Cu moastele-i de piatra, fusese insusi Tatal.
Si m-am intors prin timpuri, pe unde-am scoborat,
Si in odaia goala din nou mi-a fost urat.
Si am voit atuncea sa sui si-n pisc sa fiu.
O stea era pe ceruri. In cer era tarziu.
