Da fosnet frunza marunta,
Umbra e rece-n padurea sonora –
O mirare tacuta, poate crunta,
O ametire de toamna, de-o hora.
Un haos vrea sa ma duca
De unic uitînd, si de numar –
Un fosnet uscat ma usuca,
Pe-un arbore plîng ca pe-un umar.
Si sfîrîie-o ploaie usoara –
Caverna de-odinioara…
Si zarea-ntunecata…
