Ea isi pusese mana ei cea dalba de copila
pe umerele meu cel negru si paros,
ea mirosise intocmai cum e floarea de zambila,
eu stam paralizat si fioros.
Venisem s-o mananc de foame,
s-o rod oscior dupa oscior
spre dintii mei canini, ah, doamne!-
ea mi-a suras tulburator:
de-atunce lesinat in poala-i,
a ei, pe mine, lent ma mistuieste.
Eu sint un leu mancat de o gazela.
Gazela
