Prin codrii Bacăului
Vâjâie vântul
Şi-ntunecă lumea
Uncer ca pământul
Şi codru pe codru
Se umple de clocot,
Iartoamna în hohot
Le cântă prohodul…
Şi parcă măcheamă,
De crengi atârnând,
Avesalomi gemând
Cuplete-ncâlcite…
De spaimă mă prind
Privirirătăcite,
Şi mintea, de zgomot,
Nimic nuînţelege…
Şi-aş vrea ca să mor
Ca Romulusrege,
Uitat, legendar…
Cuprins de-o furtună,
Pierdut sădispar
Prin codrii Bacăului…
Furtuna
