În grădina mea, şirete,
Piersicile-s violete,
Iar prunele, şi mai şi,
S-au făcut portocalii;
Căţăraţi cu mult dichis,
Strugurii cresc în cais;
Castraveţii cum să spun,
Au pornit să urce-n prun,
Pe-o tulpină de mărar,
Se roşeşte-un gogoşar;
Sub o frunză de măcriş,
Creşte-o floare pe furiş;
Sub o tufă de urzici,
Ziua doarme-un licurici;
Sub un fir de caprifoi,
Stă şi toarce un pisoi;
La umbră de pătrunjel,
Doarme dus şi un căţel;
Profitând că nu-s un zbir,
A crescut şi-un fir de pir;
Şi văzând că-i slobodă;
Creşte-n voie-o lobodă,
Ba, ceea ce-i prea de tot
Se întinde şi-un troscot;
Iar un dovlecel grăbit
Sare gardul ilicit.
Ce să fac? Tot ce se poate
Că-i prea multă libertate.
Mi-a spus mie o furnică
Multă libertate strică.
Iar o viespe rea de gură
Mi-a spus că-i harababură.
Dar nu vreau să schimb nimic,
De aceea şi eu zic:
Uite că-n grădina mea
Face oricine ce vrea.
