O ora între-abis si umbre
la rascruci de veac si teama,
o ora prelungita-n slava
mi te-a dat, ca-n vis, în seama.
Promisa tu, în dar luata,
fii ureche si asculta:
puternic vine foc din tine,
freamat nou si sete multa.
Ah, bucura-te si vegheaza,
tu, edenica-ntrupare!
Vrajit un munte în amiaza
se apropie de-o floare.
