Din ce in ce te stingi, te stergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucinda si, de melci,
tandra arsura.
Abia te tin intr-un cuvint,
ori in albastrul meu iris,
iarba-ncoltind dintr-un pamant
de somn, de vis.
Daca-nchid ochiul, te strivesc in pleoape,
daca respir, te-mping in aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer.
Ah, vine norul si ma sterge
cu un burete foarte rece.
Ramin ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult…
