De ce te temi? au nu eşti tu cu mine?
Lasă ploaia doar să bată în fereşti –
Lasă vântul trist prin arbori să suspine,
Fii liniştită tu! Cu mine eşti.
Ce te-ai sculat şi te uiţi în podele?
Uimită pari şi pari a aştepta.
Nu poţi vedea cu ochii printre ele –
Vrei să-ţi aduci aminte de ceva?
Lasă-te în perne – eu îţi voi da pace.
Dormi tu – şi lasă să rămân deştept.
Pe când citesc, întotdeauna-mi place,
Din când în când să cat la tine drept,
Să văd cum dormi… să te admir cu drag…
Cu gura-abia deschisă-ncet respiri,
De pe condei eu mân-atunci retrag.
Pătrunde pacea tristele-mi gândiri.
Frumoasă eşti… o prea frumoasă fată.
Ca marmura de albă-i a ta faţă.
Îmi vine să alerg la tine-ndată
Ş-astfel cum dormi să te cuprind în braţe.
Dar te-ai trezit… păcat! şi nu mă-ndur.
Dormi liniştit c-un braţ pe după cap.
Din când în când cu ochiul eu te fur,
Din când în când din mână cartea scap.
Şi-s fericit… Pulsează lunga vreme
În orologi cu paşii uniformi…
De ce te temi? Cu mine nu te teme!
De nu te culci, te culc cu sila… Dormi!
Dormi!
