În poezia mea veți intra ca într-un sat de munte- veți vedea întâi,, neobișnuitul,,.
Veți remarca frumusețea sălbatică a locurilor,
iarna veți simți în nări miros de lupi și fum; vara, miros de fân și rășină-
totul îmbibat cu ceva care aduce a sudoare și a pământ- pământ adânc.
Veți privi luna mare, familiară și apropiată de cerul nostru nefiresc de senin,
veți asculta toate poveștile cu stafii și strigoi precum și împușcăturile ce mai vuiesc răzleț între munți.
Veți afla despre flăcăii noștri că-s voinici ca brazii sau becisnici ca tufa.
Despre fetele noastre că-s ca florile – de cicoare sau de cucută.
Dar pe încetul totul va prinde contur și după îndelungata conviețuire
veți intra în firea adâncă a vieții poeziei, ca în adâncul vieții pătimașe a unui sat de munte.
Dintr-un caiet de însemnări
