O cafea neagra…si-o ploaie de gheata
Când spiritul mai arde culori în odaie
O privire pe-o carte, pe straie
Si pasul ma îndruma în dimineata
Cum frigul tremurând ca o veste,
Tot fuge de-al meu si de-al tau…
Tot mai mult am ramas cu ce este,
Si ploua cu-o parere de rau.
Am uitat daca merg…înca tot mai iubesc…
Am ajuns la timp, ocup si un loc.
Dar gândul apasa cu greul sau bloc…
E numai vedere…nu mai pot sa vorbesc…
