Trista, dupa un copac, pe câmp
Sta luna palida, pustie
-De vânt se clatina copacul
-Si simt fiori de nebunie.
O umbra mormaind paseste…
E om… atât, si e destul…
Si-acum ne-om gâtui tovarasi:
El – om flamând, eu – om satul.
Dar vezi… m-a ocolit acuma…
El s-a temut mai mult, mai mult, – saracul…
Pe luna palida, pustie,
De vânt se clatina copacul…
Crize
