Orele plutesc pe langa umarul tau,
sfere-albastre, si-ntre ele e Saturn.
Si cum se duc, se micsoreaza
mai înserat si mai nocturn.
Nu-mi pare rau, nu-ti pare rau de ele.
Dreapta cum stai, trecerea lor
copilaroasa-aproape si suava
luceste-n ochiul tsu nemiscator.
Si uit de ele, uiti si tu de ele,
si-n întunericul odaii se aprind,
se sting, se-aprind, se sting
ochii prelungi ai tai, murind,
reînviind.
