Nedespartiti de ani întregi,
Partasi de-aceeasi soarta,
Cersetoresc doi bieti mosnegi
La catedrala-n poarta.
Munciti de-acelasi gînd dusman
Si lacomi, rai de gura,
Acelasi mizerabil ban
Le da prilej de ura…
Ci unul s-a platit de bir:
S-a dus la el acasa-
Un colt uitat de cimitir,
De cel ramas nu-i pasa?
Acesta poarta-acu stingher
A vietii grea osînda,
Si-ntinde, amortit de ger,
O mîna tremurînda…
Se simte-asa strain, neavînd
Cu cine sa se certe…
Doar murmura din cînd în cînd,
” Eh, Dumnezeu sa-l ierte!”
