I
Deoarece soarele nu poate sã apunã fãr’ de a-si întoarce privirea dupã fecioarele cetãtii, mã-ntreb: de ce-as fi altfel decât soarele?
II
O fatã frumoasã e
O fereastrã deschisã spre paradis.
Mai verosimil decât adevãrul e câteodatã un vis.
III
O fatã frumoasã e lutul ce-si umple tiparele, desãvârsindu-se pe-o treaptã unde povestile asteaptã.
IV
Ce umbrã curatã aruncã-n luminã o fatã! E aproape ca nimicul, singurul lucru fãrã de patã. V O fatã frumoasã e a traiului ceriste, cerul cerului, podoabã inelului.
VI
Frumsete din frumsete te-ai ivit întruchipatã fãrã veste, cum “într-o mie si una de nopti“ povestea naste din poveste. VII O fatã frumoasã e o închipuire ca fumul, de ale cãrei tãlpi, când umblã, s-ar atârna tãrna si drumul.
VIII
O fatã frumoasã e mirajul din zariste, aurul graiului, lacrima raiului.
IX
O fatã frumoasã e cum ne-o aratã soarele: pe cale veche o minune nouã, curcubeul ce sare din rouã.
X
Tu, fatã frumoasã, vei rãmânea tãrâmului nostru o prelungire de vis, iar printre legende singura adevãratã amintire.
