Cine cântă la fereastra cu perdelele-nflorate,
Că nu-i cântec de femeie
Şi nici cântec de vioară?…
Cine-aruncă pe fereastră note vagi,
Desperecheate,
Dintr-o veche melodie,
Care urcă
Şi coboară
Ca o lentă agonie
Pe diezi de serpentine
Şi bemoli de mici confeti?…
Cine?…
Cineva cânta!
Dar cine
Cântă parcă pentru mine?…
Cine cântă nu se ştie!…
Poate-i toamna, ce-ntârzie,
Ca bolnavii de ftizie,
Pe aleile pătate de rugină
Şi noroi…
Şi pe prima indecenţă a castanilor eroi –
Invalizi, aproape goi!…
În odaie, la fereastra cu perdelele-nflorate,
Nu e nimeni!…
Şi-n odaie cântă, totuşi, cineva!…
Doamne!…
Cine cântă-aşa?
Cine-mperechează-n noapte
Note vagi, desperecheate?…
Cine-mi luminează calea
Şi m-aduce până-aci?…
Cine-mi schimbă noaptea-n zi?…
Cine cântă?…
Cine-o fi?…
A tăcut!…
Un glas ce tace este-o «Pasăre albastră»
Care-ţi zboară pe fereastră…
A tăcut!…
Dar la fereastra cu perdelele-nflorate
Nevăzută cântăreaţa anonimă
Când iesi dintre culise, să-şi arate
Ca la teatru-n faţa rampei
Chipul vechi
Şi rochia nouă,
Iată că-ncepu să plouă!…
Plouă…
Plouă!…
Cântăreaţa anonimă
