Un zvon din sat în sat strabate
Si da poporului curaj,
El pleaca-n valuri tulburate
Si se îndreapta catre Blaj.
Sunt preoti si mireni, cu totii
Mânati de-acelasi ideal ?
În fruntea tuturora motii,
Mândria mândrului Ardeal.
Ei simt ca-ntâia oara-i leaga
Un dor adânc de neam întreg,
Alearga toti sa-l înteleaga ?
Si cât de bine-l înteleg!
Caci bat cincizeci de mii de piepturi,
Si-n ele inimi românesti
Cari striga: “Libertate! Drepturi
Pe plaiurile stramosesti!…”
O, sfânta zi de sarbatoare!
Popor voinic din vai si lunci,
Te-om mai vedea odata oare
Precum te-ai aratat atunci?
Povestea vremii ne învata
Ca orice rana are leac,
Dar o-ntâmplare-asa mareata
Zbucneste-o data la un veac!
