Povești și poezii

Ascunderea

Ascunderea
Rate this post

Tot ce scriam era vocea ochiului meu închis în literele sale
vedeam aureola ţipătului ei spectral
eram mut şi vorbeam
aceeaşi lumină mi se revărsa pe pleoape
se revărsa din pleoapele tuturor

de multe ori aşteptam să văd
izvoarele care n-au dezertat
atâtea feluri de tăcere

Related Posts