Alean si amintiri ce torc,
ma-ndupleca sa ma întorc
spre locul unde umbre, sori,
miros tîrziu prepara-n flori.
E fiu al toamnei sufletul.
Aci cîndva mi l-am lasat.
Aci el a ramas privind,
în tine cum te-ai departat.
Sta tintuit. Mai este viu?
Te-a asteptat, te-a asteptat.
Obisnuintei s-a-nclinat
sa-nvete jalea, nemiscat.
Aici cîndva mi-ai aratat
în moartea lui de chihlimbar
un fluture încremenit,
un zbor rapus într-un cristal.
