– Vecine! Ai auzit o veste de priinţă?
Zicea către guzgan un şoarec la ambari,
Că leul au luat în unghie pe mâţă
Şi noi de-acum vom fi aice mari şi tari.
– Ei, nu te bucura, prietene, degeaba –
Guzganul au răspuns c-un aer ispitit –
Căci de va rămânea la ei pe unghii treaba,
Apoi sărmanul leu nu scapă nezătrit:
Ca mâţa fiară nu-i mai groaznică sub soare.
Fricoşilor le par puternici numai cei
De care se tem ei.
Precum la noi au zis o treaptă oarecare:
Doar pui, armaşul mare.
Şoarecul şi guzganul
