Stă în curte, lângă pom.
Îi zici om, dar nu e om;
Şi când soarele-ncălzeşte,
Nu-l mai vezi, că se topeşte.
(Omul de zăpadă)
Zi și noapte stă în frig.
Nu răspunde când îl strig.
(Omul de zăpadă)
Om făcut de mâna mea,
Cu ochi negri şi lulea.
Nici-un viscol nu-l răstoarnă,
Că e sprijinit de iarnă.
(Omul de zăpadă)
Stă pe loc şi nici nu-i pasă
Şi-i atâta de răcit!
Dar nu vrea să vină-n casă…
Că nu-i place!
L-aţi ghicit?
(Omul de zăpadă)
