ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. – Din zornăi + suf. -(i)tor.
zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre
ZORNĂITÓR adj. zăngănitor, zuruitor. (O grămadă de galbeni ~.)
zornăitór adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre
ZORNĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zornăie; care produce zornăituri; zuruitor; zăngănitor; zdrăngănitor. [Sil. -nă-i-] /a zornăi + suf. ~tor