ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. Personaj feminin fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică.
ZMEOÁICĂ, zmeoáice, s.f. 2. Plantă erbacee cu tulpina e****ă, înalță și păroasă, având frunze lunguiețe, ascuțite și flori mici, albe sau purpurii; somnoroasă. 3. (Fig.) Iapă tânără și iute.
ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. I. Personaj fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Iapă focoasă și aprigă. II. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică, cu flori albe dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). [Pr.: zme-oai-] – Din zmeoaie + suf. -că.
ZMEOÁICĂ, zmeoáice, s.f. 1. ~ ◊ (Fig.) Iapă focoasă și aprigă. 2. ~.
zmeoáică s. f., g.-d. art. zmeoáicei; pl. zmeoáice
ZMEOÁICĂ s. 1. (MITOL. POP.) (pop.) zmeoaie. (O ~ din basme.) 2. (BOT.; Laserpitium latifo-lium) (reg.) somnorel, somnoroasă, zmeoaie.
ZMEOÁICĂ s. v. splinuță.
zmeoáică s. f., g.-d. art. zmeoáicei; pl. zmeoáice
ZMEOÁICĂ ~ce f. 1) (feminin de la zmeu) v. ZMEU. 2) fig. Iapă tânără și iute. 3) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, înalță și păroasă, având frunze lunguiețe, ascuțite și flori mici, albe sau purpurii; somnoroasă. /zmeu + suf. ~oaică