ZIMȚÁRE, zimțări, s. f. Acțiunea de a zimța și rezultatul ei; zimțuire. – V. zimța.
zimțáre s. f., g.-d. art. zimțắrii; pl. zimțgn
zimțáre s. f., g.-d. art. zimțării; pl. zimțări
ZIMȚÁ, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.
A ZIMȚÁ ~éz tranz. v. A ZIMȚUI. /Din zimț
ZIMȚÁ, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.
ZIMȚÁR, zimțare, s. n. Dințar. – Din zimț + suf. -ar.
ZIMȚÁR, zimțári, s.m. Dințar.
zimțá (a ~) vb., ind. prez. 3 zimțeáză
zimțár (pop., reg.) s. n., pl. zimțáre
ZIMȚÁR, zimțáre, s.n. Dințar.
ZIMȚÁ vb. a cresta, a dința, a zimțui. (A ~ muchia unei piese metalice.)
ZIMȚÁR s. v. călcător, ceapraz, tindeche.
zimțá vb., ind. prez. 1 sg. zimțéz, 3 sg. și pl. zimțeáză
zimțár s. n., pl. zimțáre