ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ.
ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. (Adesea substantivat) Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Săltăreț. – Slav (v. sl. zlobivŭ).
zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi
ZGLOBÍU adj. 1. d****s, neastâmpărat, nebun. (Copil ~.) 2. v. sprinten, vioi. (Zborul ~ al rândunicii.)
zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi
ZGLOBÍU ~ie (~ii) 1) (mai ales despre copii) Care vădește ușurință în mișcări; jucăuș. 2) (despre dansuri) Care are un ritm vioi; săltăreț. /sl. zlobivu
sglobíu (-íe), adj. – 1. Rău, ticălos. – 2. Ștrengar, zbulrdalnic, poznaș. – 3. Vesel, jucăuș, vioi. – Var. zglobiu, z(g)lobiv. Sl. zglobivŭ (Cihac, II, 342; Șeineanu, Semasiol., 220; Tiktin; cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, p. 245-9, 478-90), cf. bg. zlobiv „răutăcios”, v. pol. zglobiwy „rău”. Primul este înv.