ZGÂRCÉNIE, zgârcenii, s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie.
ZGÂRCÉNIE f. 1) Caracter zgârcit; ava-riție; calicie. 2) Persoană zgârcită. [G.-D. zgârceniei; Sil. -ni-e] /a (se) zgârci + suf. ~enie
ZGÂRCÉNIE, zgârcenii, s. f. Înclinația de a fi zgârcit; patima zgârcitului; avariție. – Din zgârci + suf. -enie.
zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei
ZGÂRCÉNIE s. avariție, calicenie, calicie, (livr.) parcimonie, (rar) meschinărie, (pop.) scumpenie, (pop. și fam.) cărpănoșenie, cărpănoșie, (înv.) cumplitate, scumpătate, scumpete, scumpie. (E de-o ~ proverbială.)
Zgârcenie ≠ galantomie, mărinimie
zgârcénie s. f. (sil. -ni -e), art. zgârcénia (sil. -ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei; pl. zgârcénii