ZGÂMBÓI¹, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec.
ZGÂMBOͲ, zgâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi; a face grimase. – Et. nec.
ZGÂMBOÍ, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase.
zgâmbói¹ (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
zgâmboí² (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
ZGÂMBOͲ vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 sg. zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá
ZGÂMBÓI s. v. copil, pici, prichindel, puști.
ZGÂMBOÍ vb. v. maimuțări, poci, schimo-nosi, strâmba.
zgâmbói s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
zgâmboí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 sg. zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá