ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțâituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură.
ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțâituri, s. f. Zgâlțâială. – Din zgâlțâi + suf. -(i)tură.
zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri
ZGÂLȚÂITÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducă-tură. 3. clătinătură, scuturătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, (Mold.) zbihuială. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.)
zgâlțâitúră s. f. (sil. -țâ-i-), g.-d. art. zgâlțâitúrii; pl. zgâlțâitúri