ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob. – Tc. zevzek.
zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce
ZEVZÉC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
Zevzec ≠ deștept
zevzéc (-ci), s. m. – Nătărău, găgăuță, neghiob. – Mr. zefche. Tc. zevzek (Șeineanu, 389; Ronzevalle 98), cf. ngr. ζεῦϰι, alb. zefk, bg. zevzek.
zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. sg. zevzeácă, pl. zevzéce
ZEVZÉC ~eácă (~éci, ~éce) și substantival rar Care vădește lipsă de inteligență; tont; nătărău; năuc; netot. /turc. zevzek