ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.
ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Luare în râs, ironie. – Tc. zevklenme.
zeflemeá (ze-fle-) s. f., art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei. pl. zefleméle, art. zeflemélele
ZEFLEMEÁ s. 1. v. ironie. 2. v. batjocură.
zeflemeá (-éle), s. f. – Ironie ușoară, luare în rîs, glumă. Tc. zevklenme (Șeineanu, II, 388). – Der. zeflemisi, vb. (a lua în rîs, a ironiza); zeflemisist, s. m. (persoană care ia în rîs); zeflemisitor, adj. (care zeflemisește). Aceleiași familii îi aparține zefliu, adj. (glumeț, vesel), din tc. zevkli.
zeflemeá s. f. (sil. -fle-), art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei; pl. zefleméle
ZEFLEMEÁ ~éle f. Bătaie de joc (de cineva sau de ceva); luare în râs. ◊ A lua în ~ a ironiza; a batjocori. /turc. zevklenmek