ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; zeciuit¹; dijmuire. – V. zeciui.
ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; dijmuire.
zeciuíre (înv.) s. f., g.-d. art. zeciuírii; pl. zeciuíri
ZECIUÍRE s. v. dijmuială, dijmuire, dijmuit.
zeciuíre s. f., g.-d. art. zeciuírii; pl. zeciuíri
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.
A ZECIUÍ ~iésc tranz. 1) înv. (țărani) A face să dea zeciuială; a dijmui. 2) fam. (bunuri străine) A-și însuși în mod abuziv în baza unei situații privilegiate; a dijmui. 3) (despre războaie, epidemii etc.) A omorî în masă; a cosi; a decima. /zece + suf. ~ui
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. Intranz. (Despre boli etc.) A face multe victime; a decima. – Din zece.
zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă
ZECIUÍ vb. v. decima, dijmui.
zeciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zeciuiáscă