ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor c*******e compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor c*******e compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem.
ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece; se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Ora zece. ◊ (Substantivat) A luat un zece la matematică. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor c*******e compuse, de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor c*******e compuse, de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem.
zéce num.; 1O / X
zéce (notă) s. m.
zéce (mulțime de zece elemente) s. f.
ZÉCE s. (reg.) zecer. (A luat un ~ la română.)
zéce num. – Număr între nouă și unsprezece. – Mr. dzațe, megl. zeți, istr. zece. Lat. dĕcem (Pușcariu 1934; REW 2497), cf. vegl. dik, it. dieci, prov. detz, fr. dix, cat. deu, sp. diez, port. dez. Intră în comp. tuturor unităților de zece: douăzeci, treizeci etc. – Der. zecilea (var. zecelea), num. ord. (care se află între al nouălea și al unsprezecelea); zecime, s. f. (a zecea parte); azeace, s. f. (înv., dijmă, zeciuială); zeciuială (var. zăciuială), s. f. (dijmă); zeciuitor, s. m. (persoană care dijmuiește); înzeci, vb. (a multiplica cu zece); zecimal, adj., format după fr. décimal.
zéce num., pl. zeci
ZÉCIURI s. n. pl. (Pop.) Figuri desenate; motive (geometrice) decorative. – Et. nec.
ZÉCE1 ~i num. card. 1) Nouă plus unu. 2) (cu valoare de num. ord.) Al zecelea; a zecea. /lat. decem
ZÉCE2 ~i m. 1) Număr constând din zece unități. 2) Cifra 10 sau X. 3) Obiect marcat cu această cifră. /lat. decem
ZÉCIURI s. n. pl. (Pop.) Figuri desenate; motive decorative.
zeci s. f. pl. (primele ~ de dolari)
zéciuri (motive decorative) (rar) s. n. pl.
CELE ZECE PORÚNCI s. (BIS.) decalogul (art.).
zéciuri (motive decorative) s. n. pl.