ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Zdruncina + suf. -ătură.
ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Din zdruncina + suf. -(ă)tură.
zdruncinătúră s. f., g.-d. art. zdruncinătúrii; pl. zdruncinătúri
ZDRUNCINĂTÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hur-ducătură. 3. v. dezechilibru.
zdruncinătúră s. f., g.-d. art. zdruncinătúrii; pl. zdruncinătúri
ZDRUNCINĂTÚRĂ ~i f. 1) Zdruncinare puternică nerepetată; zguduitură. 2) fig. Tulburare sufletească puternică; zguduitură. / a zdruncina + suf. ~ătură