ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.
ZDROBITÓR², -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; covârșitor. Argument zdrobitor. – Din zdrobi + suf. -(i)tor.
ZDROBITÓR¹, zdrobitoare, s. n. Meliță. – Din zdrobi + suf. -(i)tor.
zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre
zdrobitór² (reg.) s. n., pl. zdrobitoáre
ZDROBITÓR adj. v. extenuant.
ZDROBITÓR adj. v. decisiv, determinant, hotărâtor.
ZDROBITÓR s. v. meliță.
zdrobitór adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre
ZDROBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și fig. Care zdrobește; nimicitor; distrugător; distructiv. Boală ~oare. Critică ~oare. 2) Care înlătură orice îndoială; cu caracter determinant. Argument ~. /a zdrobi + suf. ~tor