ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s. f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie.
ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s. f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Din zburdalnic + suf. -ie.
zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile
ZBURDĂLNICÍE s.f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile
ZBURDĂLNICÍE s. 1. neastâmpăr, vioiciune, voioșie, (rar) zburdare, (înv.) zburdăciune. (Copil plin de ~.) 2. v. joacă.
zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile
ZBURDĂLNICÍE ~i f. 1) Caracter zburdalnic; neastâmpăr; zbenguială. 2) Joacă voioasă însoțită de multă mișcare; zbân-țuială; zbenguială. /zburdalnic + suf. ~ie